Situat undeva pe lipscani, intre derapanaturi constructii mai vechi sau mai noi, cocioabe blocuri de tigani, “site-uri” pline de praf, caramizi si muncitori asudati( mirosul este nelipsit, sper ca v-ati dat seama), am zarit aceasca micuta cafenea frecventata in special de batranei nemti, fitoase anorexice, elevi de la Hasdeu si…uhm… noi. In cautarea unui loc perfect pentru sarbatorit promovarea mirificei clase a 11a ( pe care unii au trecut-o cu chiu cu vai si a carei festivitate am ratat-o cu brio ), ne-a iesit in cale un cur de tip incadrat intr-un tipar de mar perfect, usor strans de niste blugi skinny, de culoare inchisa. Am ridicat ochii si hop, mi-a placut si “mansarda”, iar ideea ” E CHELNER” m-a izbit naucitor.
Asa ca am luat-o de manuta pe Andreiuta, iar pe celelalte doua colege cu care mai eram aproape le-am impins ( da, fortat, in caz ca va intrebati) inauntru si ne-am pus poponetele frumos si gentil ( adica m-am aruncat ca vaca) pe fotoliu ( pentru ca o anume blonda imi luase deja locul de pe un anume taburet pe care pusesem ochii). In fine, ce mai tura-vura? Comentarii subtile cu tenta sexuala cu chelnerii, invitatii de lesbo showuri pentru ciocolata gratis, cuburi de gheata in plus, linse lasciv ( apoi folosite pe post de modele topitoare), priviri patrunzatoare ( nu numai catre chelneri, evident. Da’ ce domne’ clientii ce-au?) si tot tacamul. Nelipsita barfa feminina si rasetele zgomotoase cu un HINT HINT mai mult decat evident nu au lipsit din meniu.
Cat despre cafenea, atmosfera placuta, preturi mediocre ( pe vorba aia a romanului nici prea prea nici foarte foarte), servire impecabila, lasat bacsis la sfarsit ( “Se da la bar sau se lasa pe masa? ” ” Se pune in paharel mah, ca doar d-aia ti l-a adus cu bonul in el” “Eh nah, ce plm sa stau acum sa indes bacnotele in pahar? Da ce’s eu?”), impiedicat (eu,clar) de o bordura care era “in constructie”, iar mai apoi vazut acele miracole mondene la unirii ( nu intra in descrierea cafenelei, dar nu m-am putut abtine): rromul balacitor in slobozel apa de la fantana arteziana, performing a show especially for us and our camera( do it baby, u’re a superstar) si o preafrumoasa mandra piranda, gandindu-se la cati puradei va mai face in urmatoarele zile si cine vor fi tatii nemurirea sufletului si frumusetea ei eterna ce va dainui de-a pururi virgina sub straturile multicolore ale fustei.
Puradelul e prezent in postul anterior al Andreei. (vezi aici)
Iar femeia afgana…
Vedeti daca o identificati printre oameni. 100 de puncte pentru cei care reusesc sa ii nimereasca capul cu o flegma ( pacat ca ramane dupaia monitorul slinos)
Si acum ceva artistic, asa pentru sufletelul meu. Poze facute in The Cofee Store. Artistice, deci va rog sa va steregeti ecranul de la “concursul “anterior pentru a fi capabili sa imi vizionati munca… ( de fapt nu prea aveam ce face si mi-a picat o camera in mana)
Si nu, nu m-au batut chelnerii fiindca le-am facut masa studio.
Si nu, nu imi vine sa ma pis cand vad apa.
Si da, imi place sa vad si sa simt apa.
Si nu, nu intreba de ce.
